Category: Memories


As vrea …

As vrea sa pot sa mi te amintesc asa, fericit si relaxat, zambindu-mi larg si tinandu-ma de mana ca in ziua nuntii.

I wish I could remember you like this, my prince, in your elegant black suit and ivory colored shirt with a bowtie.

As vrea sa pot sa-mi amintesc si maine euforia acelei zile magice.

I wish I could remember tomorrow the warm glow of the November sun.

As vrea sa pot pastra caldura mainii tale pentru zilele reci de iarna.

I wish I could keep the feeling of our fingers entwined for when I might feel lonely.

As vrea sa putem pastra azi pentru totdeauna.

I wish we could save now forever.

 

 

No Firsts / Fara inceputuri

Articolul de astazi nu e despre inceputuri desi mai sunt multe de povestit … Sau poate e.

Astazi e 17 februarie 2010 si fix astazi, in 2007, intr-o sambata avea loc acea prima intalnire cu care am inceput seria de articole.

Yup, azi implinim 3 ani.:) Am vrut sa adaug si o poza care ne reprezinta dar nu m-am putut decide. Sorry!

Articolul e de astazi nu e … un articol. Ci mai degraba o nota informativa.:) Did you get it yet? Azi e ziua noastra!!!

Concluzia: La multi ani noua!:D

First Barbecue / Primul gratar

La Multi Ani!/Happy New Year!

Long time, no … write.:P

Articolul asta ar fi trebuit sa vina cu poze, de-aia a fost amanat atat. Pentru ca am cautat pozele. Si nu le-am gasit.:(

In fine … evenimentul mentionat in titlu a avut loc pe 22 aprilie 2007, intr-o localitate de langa Targoviste (amatorii de mancat in aer liber o cunosc), iar la asigurarea bunei dispozitii au contribuit uramtoarele ingrediente:

- 2 autori blog (unul fiind, de fapt cauza principala);

- 1 tata;

- 1 sora mai mica;

- 2 colege facultate (dintre care 1 dotata cu aparat foto);

- 1 catel negru;

- 1 minge (cred);

- multa mancare (unele persoane posedau mai putine kg la purtator la vremea respectiva si isi permiteau sa se … “indoape”);

- parca si ceva alcool;

- sucuri mai mult sau mai putin acidulate;

- umorul propriu si personal al fiecaruia dintre participanti (inclusiv catelul).

In rest … presupun ca fiecare a fost la un gratar cel putin o data in viata lui, so … am mancat, am baut, ne-am plimbat si … am cazut prin frunze (eu) si pe deal (sora:P).

Concluzia: Nu se vorbeste la telefon cand cobori dealul.:))

Despre prima plimbare in parc nu e mare lucru de spus.  A fost nevoie doar de un aparat foto (si ala de imprumut …:D)

First movie / Primul film

Nu cu noi, mai.:P Cine s-a gandit la asta, go take a nice nap, nici n-o sa se intample.:D Vroiam sa zic primul film vizionat impreuna.

A fost “Daddy Day Care” (si dupa vreo doi ani am vazut si continuarea, “Daddy Day Camp”). Funny movie, cu o droaie de copii unul mai cu probleme decat altul. Probleme din alea de pana-n sase ani.

Ziceam ca a fost nevoie de cam o luna de convingere (si autoconvingere:P) pentru prima intalnire, ei bine pentru primul film nu a durat asa mult, desi activitatea urma sa se petreaca la domiciliul persoanei in cauza.:P In fine, nu prea eram eu sigura ce si de ce fac, dar am zis “What the heck? Let’s do this.” Probabil ca am zis-o in romana, totusi, pentru ca pe vremea aia nu ma lovise inca inspiratia si nu scriam fiction si fanfiction in engleza. Cat despre “ce” si “de ce”, e tipic pentru subsemnata (sau suprasemnata, depinde unde apare autorul articolului:D) sa caute motive mai adanci/profunde in spatele unui simplu “ma uit la film (ce) pentru ca e vineri seara si m-a invitat (de ce)”.

Imi amintesc ca in seara respectiva aveam un status pe messenger care suna cam asa: “Ma duc sa ma uit la film” sau “Movie night”, ceva de genul asta. Iar o persoana tare draga sufletului meu mi-a cerut detalii si dupa ce i le-am dat, reactia a fost: “You go, girl!”. A fost un fel de sut in fund, scuzati expresia, si mi-am zis, corect “I go, I rock”.:P

Am mancat pufuleti la film.:)) Si, fara sa ne dam seama, s-a transformat in traditie. Acum nu ne mai incurcam cu o punga, doua, ci luam direct sacul.

Dupa “Daddy Day Care” au urmat alte zeci, poate sute de filme (oare am vazut 100?), plus TV series (House, MD, Ghost Whisperer si, mai nou, Star Trek), dar asta a fost primul si ne-a “deschis apetitul” pentru movie nights impreuna.

Concluzia 1: Cine vede azi un film, maine va vedea 100 (+ TV series:P).

Intrebare (numai pentru coautorul blogului): Nu vrei sa ne uitam la “The Italian Job”?:P

Editat de Black Lotus: :P

Poza in caz ca nu ne crede lumea cu pufuletii :P

Humans

Humans are beast with emotions, nothing more, nothing less…they just are this way… and i’m not different…

Thank you loving the all aspects of me, not just “part” me.

You know what i mean :P

Generatia “veche”

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea” , “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”,”Sticluta cu otrava”,”Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza…Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.                             Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.. Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncatla gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”. Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …

First Date / Prima intalnire

Da! Dupa o luna de conversatii pe mess a venit si prima intalnire “fes tu fes” (Nu mai stiu daca el avea fes:P, dar nu cred. Desi era 17 februarie, iarna respectiva a fost una calduta … Eu nu aveam sigur fes.:P).

Daca era dupa el poate our first date avea loc mai curand, dar … subsemnata a gasit o mie si una de scuze. De fapt, daca ma gandesc mai bine, era aceeasi inevitabila scuza: oboseala cauzata de trezitul la 5:15 (I’m a hero, I know:P). Mai  ramaneau week-end-urile si gata. Problem solved.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu aveam nimic cu persoana in cauza, ci doar cu ideea de “blind date”, caz in care “blind” e folosit cu stricto sensu …

“Blind date”-urile erau foarte la moda pe timpul “isteriei mirc”. Aveam cunostinte (si prietene:P) care isi dadeau intalnire cu persoane cunoscute pe mirc, folosind ca si criteriu principal de recunoastere tinuta vestimentara … Uneori se lasa cu cafea/suc, alteori cu chestii de genul: “Alt loc de intalnire nu puteai sa propui, ca in zona asta sta soacra-mea”=))). 

Am trait si eu “isteria mirc” dar am evitat intalnirile cu persoanele cunoscute in felul asta. De fapt, erau canalele alea pe care puteai intra si evitam pe cat posibil Targoviste, pentru a avea un pretext sa refuz evetualele intalniri …

Off topic: Stiu un caz fericit in care un el si o ea s-au cunoscut in liceu, pe mirc, fiind din colturi relativ opuse ale tarii. Au pastrat legatura in timpul facultatii (tot din colturi opuse) si tot atunci s-au intalnit prima data pe viu. Acum, ani mai tarziu, sunt casatoriti si asteapta un bebe.:)

Back on topic.

A fost intr-o sambata (17 februarie, cum am mai spus) si pana in clipa in care am iesit pe usa am dezbatut daca nu cumva as fi putut gasi un mod mai placut de a-mi petrece seara … Dar zarurile erau aruncate.

So, ne-am intalnit, ne-am recunoscut:P … A, da, am fost la un restaurant (al carui nume nu-l dau pentru ca nu vreau sa-i fac … antireclama mascata) unde atunci cand mai aveam kinley cam de un deget in pahara, chelnerita a venit si ne-a intrebat daca mai servim ceva. Pentru ca in fata restaurantului lumea abia astepta sa se elibereze o masa. Si cine stie, poate aia de afara i-ar fi facut domnisoarei consumatie mai mare decat faceam noi … Si atunci … am mai comandat cate un kinley, iar daca privirile ar putea ucide poate acum nu mai scriam aici. Sucker!:P

Si cam asta fu tot.

Concluzia: Want another kinley?:D

P.S.: Mai fu ceva … cu o ciocolata.:P

Hi, there!

Articolul asta chiar o sa fie scurt si la obiect. Sincer, nu bag mana in foc ca asta a fost prima conversatie reala, adica prima dupa prezentarile de rigoare, dar e prima pe care mi-o amintesc. A fost asa, mai “heart to heart” desi nu “face to face”.

Subiectele au fost muzica si limba franceza si totul a pornit de la statusul subsemnatei care suna asa:

“Tu t’en vas / Et les oiseaux ne chantent plus / Le monde n’est qu’indifférence / J’ai peur de toi, j’ai peur de moi / J’ai peur que vienne le silence …”

(Pleci / Si pasarile nu mai canta / Lumea e doar indiferenta / Mi-e teama de tine, mi-e teama de mine / Mi-e teama ca va veni linistea …). Ok, ok, pentru licenta poetica “mi-e teama ca linistea ne va invalui”. :P

Alain Barriere e responsabil pentru ele iar melodia se numeste “Tu t’en vas”.

In alta ordine de idei, ma mir ca aveam eu un status cu referire  la pasari, dar, mno, mai greseste omu’.:D

Concluzia: Ce bine-mi pare ca am invatat franceza!;)

Alain Barriere & Noelle Cordier – Tu t’en vas

http://www.youtube.com/watch?v=hVNRsdSK2L4

2. First Conversation/Prima discutie

Howdy! (Ca sa fiu in concordanta cu acest site care ne face marea onoare de a ne gazdui blogul:P)

[Aici ar fi trebuit sa fie introducerea. Din pacate tehnologia mi-a ucis orice urma de creativitate in dimineata asta (oops, e deja 12:14, deci nu mai e dimineata, sorry). Si prin tehnologie (cu care sa fim sinceri nu m-am avut niciodata prea bine:P, apropiatii pot sa confirme) inteleg calculatorul. Care a decis ca a venit momentul sa dea eroare cand folosesc comanda 'save' in word. Deci, fara inflorituri si licente poetice, here are the facts.]

Fara a lua in calcul raspunsul la primul pas facut (dupa cum s-a stabilit fara drept de apel in articolul precedent) de subsemnata, care raspuns a constat tot in comentarii de data asta la pozele mele de pe acelasi site (nu dam nume ca sa nu facem reclama:P), prima conversatie a avut loc (evident) pe mess:P.

Stiu persoane, mai mult sau mai putin indragostite, care isi amintesc fiecare cuvintel rostit in prima conversatie. (Exista si situatia inversa cand indragostitul/a nu poate relata nimic din ce a spus/i s-a spus in prima conversatie pentru ca singurul lucru pe care si-l aminteste sunt ochii atat de albastri/verzi/caprui/negri ai interlocutorului. Dar deja o dam in poezie si ziceam mai sus ca azi nu-i de mine. In plus conversatie pe mess=mai greu sa-i vezi ochii:P).

Eu, la randul meu imi amintesc zeci de prime conversatii mai mult sau mai putin detaliate cu persoane pe care am ajuns apoi sa le cunosc foarte bine (nu ma refer neaparat la sexul opus).  Intamplarea face sa mi-o amintesc si pe cea care face subiectul articolului de fata.

Si pentru ca mi s-a atras atentia ca articolul precedent nu a fost suficient de concret:P, here I go: prima data am vorbit despre …

Dun, dun, dun, dun …

Firmele care ne asigurau la vremea respectiva (sunt aceleasi si la ora actuala) acest minunat mijloc de comunicare/socializare care ne-a ajutat sa ne cunoastem: internetul. Pentru ca el avea niste probleme cu serviciul respectiv adaugarea id-ului meu in lista a necesitat un oarecare efort. A trebuit sa efectueze operatiunea de pe calculatorul altcuiva (concret enough?:D). Ar fi putut , bineinteles, sa astepte sa se rezolve problema, dar nu a facut-o.

No big deal, era si (sau mai ales:P) in interesul lui? [Normal, cine face efortul sa ma cunoasca, bravo lui, cine nu ... nu stie ce pierde:P.] Poate, dar eu am apreciat gestul.

Discutia a fost cat se poate de scurta, eu eram la munca si ma pregateam sa plec acasa asa ca am convenit sa o continuam mai tarziu.

Concluzia: Nu lasa pe mana isp-ului (unde isp=internet service provider,sorry, nu toata lumea stie ce inseamna), ce poti face azi, nu stii niciodata cine apreciaza gestul;).

P.S.: Puteam sa rezum intr-un singur paragraf? Normal ca da, dar atunci n-ar fi fost articol ci titlu informativ.;)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.